SISTEMUL HUMPLEU

Humpleu | Lucrari stiintifice | Harti | Galerie Foto | Pesteri din zona| Adrese utile | Contact

 
Counter Stats

Myspace Layouts

Noutati:

1-4 mai 2008
Clubul de Speologie Politehnica Cluj organizeaza tabara in zona Ic Ponor. Printre obiective se numara si Sistemul Humpleu (explorare, cartare, vizita, foto, sapat). Pentru mai multe detalii ma puteti contacta pe e-mail: gigi.fratila@outdoor4u.ro

Septembrie 2007
In Pestera de la Abri, intre sifonul 1 si 2 Gigi Fratila a escaladat un horn de aprox. 9m, dupa care a explorat o galerie de circa 30m. Au urmat mai multe ture de sapat in urma carora s-a reusit decolmatarea unei diaclaza. In spatele acesteia s-au explorat circa 150-200m de galerii. Explorarea s-a oprit la o stramtoare severa cu un puternic curent de aer. Noua descoperire ar putea comunica cu Galeria Marmitelor.

August 2007
Mai multe echipe de la C.S.Politehnica, sub conducferea lui Ovi Pop, continua explorarea si cartarea pe galeria afluentului. Lungimea acestuia a ajuns la ?km.

August 2007
In tabara organizata de Philipp Haeuselmann s-au recartat aproximativ 4,6 km de galerii. Pentru mai multe informatii vizitati pagina:
www.sghbern.ch/romania/

SISTEMUL HUMPLEU

Cuprins:

Generalitati
Sistemul Humpleu este alcatuit din Pestera Mare din Valea Firei (PMVF), Avenul din Poienita(AP) si Pestera de la Abri(PA) (Pestera cu Apa din Valea Firei). Sistemul carstic Humpleu este declarat Monument al Naturii prin Decizia nr.147/1994 a Delegatiei Permanente a Consiliului Judetean Cluj si este în custodia Cluburilor de Speologie "Omega" si "Politehnica" din Cluj-Napoca. Din p.d.v. al lungimii este pe pozitia a doua in Romania, dupa Pestera Vantului, dar cu un potetial explorativ mult mai mare decat aceasta. Remarcabil la aceasta pestera e volumul urias al salilor pe care le adaposteste. Raul subteran care strabate galeria activa este, cu cei 5 km ai sai, cel mai lung din Ro, fara a lua in calcul lungimea afluentilor. Este de remarcat de asemenea extraordinara varietate de speleoteme, unele dintre acestea putand fi intalnite doar aici iar dintre acestea trebuiesc amintite megacristalele scalenoedrice de calcit (cele mai mari pe plan mondial formate în mediu subteran), a caror dimensiuni ating 80 cm lungime si au peste 30 kg în greutate
(Onac, 1992).

Date morfometrice:
  • Dezvoltare: 40 km
  • Denivelare: -314m
  • Extensie: 3060m
  • Cod cadastral:
    • PMVF: RC3416/14
    • AP: SP3415/
  • Clasa de protectie B cu sectoare de clasa A

Localizare
Sistemul este situat in Bazinul Superior al Somesului Cald, pe interfluviul dintre Valea Firei si Valea Ponorului, afluenti de stanga ai Somesului. Accesul in zona se face pe ruta Huedin-Margau-Rachitele-Doda Pilii.Intrarea principala in sistem este Pestera Mare din Valea Firei, care este situata in versantul drept al vaii la o altitudine absoluta de 1165 m si 85 m altitudine relativa. Pestera cu Apa din Valea Firei, cunoscuta si sub denumirea de Pestera de la Abri, se afla la 1085 m altitudine în zona izbucurilor ce reprezinta resurgenta raului subteran, iar Avenul din Poienita (intrarea cu cota ± 0 m) este situat la 1400 m altitudine, într-o mica depresiune de captare carstica, aflata in platoul de pe Dl.Humpleului.

Descrierea cavitatii
Pestera Mare din Valea Firei. Tipul caracteristic al retelei subterane este cel dendritic, avand insa si portiuni labirintice (în special în zona intrarii). Cavitatea este dispusa pe doua nivele principale si unul secundar dupa cum urmeaza: nivelul superior, fosil, format dintr-o succesiune de mari sali bogat concretionate si unul inferior, activ, situat la 30-50m sub nivelul fosil, relativ larg, de asemenea bogat concretionat, cu un rau subteran cu un debit mediu de 300 l/s, masurat la sifonul aval si o temperatura a apei de 5°C. Nivelul secundar apare sporadic intre cele 2 principale si este reprezentat de o galerii fosile de lungimi reduse. Fosilul este alcatuit din: sala de intrare, respectiv Sala Ondine, care are o lungime de 365m, latimi cuprinse intre 25-30 m si inaltimi de 10-15m. Fosilul continua cu Sala de Dans (304/77/55m), Sala Buzunar (55/78/10m), Sala Suspendata (108/42/12m), Sala Club (100/54/22m), Sala Dan Coman (242/73/23m), Sala Minunilor (230/40/30m), Sala Gabor Halasi (490/103/35m), Salile Charonte, Salile Grenoble, Salile "A", Sala Bivuacului, Sala Inalta (80/75/80m), Sala Gigantilor (750/111/35m), Sala Pagodelor (50/40/20m), Sala "89" (110/30/22m), Sala Helictitelor (75/50/22m), Sala cu Ferestre (40/30/18m), Sala Finala, Sala Amfiteatru ?i Sala Bingo. Aceste sali sunt separate de sectoare de galerii partial sau total colmatate de scurgeri calcitice sau de prabusiri. Etajul activ este situat la nivelul de baza si este alcatuit din: Galeria Activului principal (4900 m), Galeria Afluentului (780 m), Galeria Marmitelor (245 m), Raul subteran din Pestera cu Apa din Valea Firei (150 m). Pana in prezent au fost descoperite 22 de sali, dintre care 4 sunt si cele mai mari din Romania:
1.Sala Gigantilor (750/111/35 m), cu un volum de peste 2.800.000 m3, a doua ca marime din Europa.
2. Sala Gabor Hallasi (490/103/35 m), cu volumul de aproximativ 1.300.000 m3.
3. Sala de Dans (304/77/55 m), cu volumul de 480.000 m3.
4. Sala Dan Coman (242/73/23 m), cu volumul de 410.000 m3.
Avenul din Poienita se poate imparti, din pdv morfologic, in mai multe portiuni distincte. Pana la cota -70 m este o succesiune de puturi largi separate de mici tarasuri si meandre. Intre -70 m si -160 m avenul prezinta un sector de stramtori si mici saritori fara vreun put mare. Apare si un mic rau subteran. Intre cotele -160 m si -258 m puturile se succed unul dupa celalalt, avand dimensiuni mari, fiind dezvoltate în clopot sau pe fracturi. Urmeaza o galerie foarte stramta, aproximativ orizontala, lunga de 150 m, unde apare un rau mai important ca debit, care dupa ce parcurge galeria, conflueaza cu un afluent al activului principal al sistemului.
Pestera cu Apa din Valea Firei (Pestera de la Abri) reprezenta un nivel de preaplin al deltei de varsare (sifonata) a activului din sistem. Dupa parcurgerea unei galerii de circa 35 m si trecerea unui sifon (10 m lungime si 4 m adancime) se intercepteaza o galerie temporar activa ce conduce la activului principal, sifonat amonte si aval. Un horn de aproximativ 9m conduce intr-o galerie fosila aflata in prezent in explorare. Pestera nu a fost inca jonctionata cu sistemul (in mod fizic), dar ea face perte din acesta din pdv hidrocarstic.

Carstologie si geneza
Cavitatea este cantonata in calcare de varsta cretacic inferior (barremian-aptian inf.)(Mantea, 1985). Ea este amplasata de-a lungul unui sistem de falii cu directia generala NE-SV pana in zona de jonctiune cu Avenul din Poienita, de unde intercepteaza o falie pe directia NV-SE.. Raul subteran are ca origine principala pierderile de apa din depresiunea carstica Groapa Larga, fapt dovedit prin marcarile efectuate de (Orasanu, 1991). Cursului subteran este alimentat si de pierderile de apa din : Poiana Marului, Poiana Vartop, Poienita, Ponorul Vaii Ponorului (Papiu, 1988). Resurgenta principala o reprezinta o delta de varsare aflata in talvegul Vaii Firei la 1080m altitudine si aprox.150m aval de Pestera cu Apa din Valea Firei.
Una din teoriile despre geneza pesterii (si cea mai probabila) este ca actualul fosil a fost sapat de apele unui mare rau subteran care avea ca emergenta Pestera Ghetarul de la Vartop (aflata in Groapa Larga). Odata cu coborarea nivelului freatic local (spre dreapta Valea Ponorului si spre stanga Valea Firei), a coborat si nivelul de baza in pestera (concomitent cu o scadere substantiala a debitului), ceea ce a condus la saparea actualei galerii a raului subteran. Vechea galerie (actualul fosil) a suferit un intens proces de concretionare care a generan în final speleoteme de o varietate morfologica remarcabila. Astfel, acest gol subteran adaposteste mai toate tipurile de speleoteme calcitice descrise în literatura de specialitate. Am men?ionat deja megacristalele scalenoedrice. Acestea s-au format în conditii exogene, din solutii incarcate cu carbonat de calciu (Ghergari si al.,1992). Pe langa speleotemele calcitice sunt prezente si cele din gips, aragonit si hidroxilapatit. Acestora li se adauga cantitati impresionante de moonmilk constituit în principal din calcit, care a pseudomorfozat monohidrocalcitul (Onac, Ghergari, 1993). Prezenta numeroaselor prabusiri sugereaza o intensa activitate tectonica.
Pestera adaposteste urme ale ursului de caverna. Depozite de oase de Ursus Spealeus s-au gasit concentrate în zona intrarii, in Galeria Rol si într-o zona mai profunda- Sala Dan Coman.
Din pacate din pesterile sistemului lipseste inventarul faunistic. Cercetarile taxonomice privind coleopterele din bazinul Somesului Cald (Moldovan, 1989) au demonstrat prezenta aceleasi subspecii de Pholeuon (s.str.) argusticolle arpadi-mihoki.
Sistemul carstic este caracterizat de o termocirculatie unidirectionala, curentul de aer avand o directie unica pentru intreg Sistemul dar care isi schimba sensul in functie de sezon. Influenta temperaturilor exterioare (observate in special in sezonul hibernal) este resimtita pana la circa 600 m de la intrare (in asa numitul meroclimat de perturbatie), dupa care este atins meroclimatul de stabilitate
(Popa, 1987).

Protectie si parcurgere
Sistemul Humpleu se afla pe teritoriul Parcului Natural Apuseni astfel incat masurile de protectie sunt sunt specifice atit pentru cavernamente aflate pe teritoriul parcului cat si cele specifice acestei pesteri. Administrarea pesterii se realizeaza pe baza unui acord de parteneriat (deocamdata in faza de proiect) intre Parcul Natural Apuseni si cluburile de speologie Politehnica si Omega din Cluj. Dupa cum am mai amintit, pestera e incadrata in clasa de protectie B cu sectoare de clasa A. Portiuneile de clasa B sunt urmatoarele: galeriile si salile de la intrare pana in Sala G. Halasi si galeria activa. Sectoarele de clasa A sunt reprezentate de salile la care accesul se poate face numai de pe activ (Grenoblezi, Charontezi, A, Gigantilor, Finala, Amfiteatru, Bingo) precum si Avenul din Poienita. Pentru a oreveni degradarea pesterii, dar si eventualele accidentari ale unor turisti neavizati, la intrarea de pe Valea Firii s-a montat o poarta de acces. Intrarea prin Avenul din Poienita nu este inchisa cu poarta, dar avenul este atat de dificil incat am considerat ca oricine este in stare sa parcurga avenul are pregatirea si cunostintele necesare sa parcurga pestera fara riscul de a o degrada. Accesul in pestera se face, in functie de sector (A sau B) cu acordul Parcului Natural Apuseni sau cu a parcului si a Academiei Romane (prin Institutul de Speologie Emil Racovita). Parcurgerea pesterii in portiunea salilor de intrare nu necesita o pregatire fizica deosebita si nici cunostinte tehnice deosebite, dar este obligatorie prezenta unui ghid care sa cunoasca foarte bine pestera ( din caiza pericolului de ratacire). Datorita acestor aspecte, aceasta zona se preteaza la practicarea unui speoturism ecologic. Galeria activa se parcurge in costum de neopren si necesita o pregatire fizica si tehnica buna. Galeria activa este cel mai dificil parcurs de rau subteran din Romania datorita numarului mare de semisifoane. Turele in acest sector trebuie bine corelate cu prognoza meteo pentru ca, in caz de viitura, semisifoanele se inchid. Parcurgerea salilor finale (de la Sala Bivuacului spre capat), unde exista in continuare semne de intrebare, necesita utilizarea bivuacului, pentru un randament optim al echipei.

Istoricul descoperirilor

Pestera Mare din Valea Firei:

  • 1984
sept.- dr. Angelo Bulboaca, a fost condus de catre padurarul Avram Cus la o mica deschidere intr-un con de grohotis, aflata în versantul drept a Vaii Firei (Dealul Humpleu), din care iesea un curent puternic de aer.
oct. - A.Bulboaca, I.Pop, M.Almasan, dupa mai multe ture de dezobstructie, au patruns în Pestera Mare din Valea Firei, descoperind Sala de Intrare, Sala Domului Prabusit, Galeria Rol.
nov. - Aceeasi echipa a continuat explorarile si a descoperit Galeria Falselor Lacuri.
  • 1985
ian. - S-a descoperit zona "Puturilor Mortii" si s-a inceput cartarea salilor si a galeriilor cunoscute, au participat M.Almasan, B.Bocos, I.Pop, si I.Viehmann.
feb. - La vechea echipa s-au alaturat S.Schiau, M.Somesan si M.Craciun, care au terminat cartarea descoperirilor de pana atunci.
mai - Echipa formata din F.Papiu, R.Patalita si R.Schmelz a descoperit galeriile Labirintului si Galeria Marmitelor.
mai - M.Almasan, F.Papiu, R.Patalita si I.Pop au descoperit Galeria Metroului si au cartat galeriile descoperite în tura precedenta.
iun. - F.Papiu si T.Abrudan au descoperit Sala de Dans si mult cautatul rau subteran (Galeria Activului Principal).
iul. - A avut loc o tabara de 2 saptamani în timpul careia s-a explorat si cartat Galeria Activului (pana la primul semisifon), Galeria Afluentului, Sala Minunilor (etajul inferior), Sala Club si Sala Buzunar. La actiuni au participat: F.Papiu, R.Patalita, I.Pop, I.Budinciuc, C.Vanea, St.Nemeth, D.Moldovan.
aug. - F.Papiu si I.Pop au decolmatat intrarea actuala (s-au scos circa 6 m3 de bolovani), iar vechea intrare, sub forma de aven, a fost infundata. F.Papiu si R.Patalita au explorat raul subteran pana la al 6-lea semisifon. O echipa, formata din C.Babtan (Cepromin), D.Socarici (C.S.E.R.) si L.Valenas (Z) au explorat activul pana la al 14-lea semisifon. C.Lascu (I.S.E.R.) si L.Valenas (Z) au ajuns pana la Sifonul '85. Toate aceste explorari s-au facut in cadrul unei tabere de 2 saptamani.
sept. - F.Papiu si B.Bocos descopera si carteaza alte mici galerii situate în zona Salii de Dans, totalul cartarilor au dus pestera la 12.400 m.
nov. - T.Botezan a desoperit, printr-o escalada, etajul superior al Salii Minunilor. F.Papiu, A.Abrudan si D.Socarici au descoperit si explorat Sala Dan Coman. L.Valenas (Z) decopera Sala cu Moonmilk si Sala Halasi. T.Botezan si T.Dan au incercat, prin escaladarea unui horn de 30m, depasirea terminusului din Sala Halasi.
dec. - C.Popa a inceput recartarea pesterii cu o clasa de precizie mai ridicata.
  • 1986
ian.-apr. - S-au recartat primele sali ale pesterii.
mai - S-a descoperit pasajul dintre Sala Buzunar si Sala Dan Coman, care face o legatura mai usoara intre cele doua portiuni de fosil.
iun. - I.Pop a incercat din nou escaladarea peretelui final din Sala Halasi.
aug. - I.Pop si C.Popa au cartat raul subteran pana la Sifonul terminal '85.
nov. - S-a montat o poarta realizata de D.Socarici.
dec. - S-au recartat Galeriile Metroului, Marmitelor si Afluentului.
  • 1987
ian.-aug. - Au avut loc mai multe ture de recartare a fosilului, in paralel cu demararea unei serii de lucrari stiintifice bazate pe observatii de biospeologie- O.Moldovan, climatologie- C.Popa, mineralogie- B.Onac, tectonica- D.Seliacan.
sept. - S-a schimbat vechea poarta cu o alta relizata de F.Papiu.
  • 1988
feb. - A avut loc omologarea portii de catre o echipa de la I.S.E.R. si C.C.S.S.
iul. - In colaborare cu I.Orasanu s-a realizat marcarea retelei subterane din zona Dealului Humpleu.
aug. - I.Pop si L.Valenas (Z) au depasit sifonul amonte si au explorat activul principal pana la un nou sifon.
  • 1989
ian.-dec. - S-a terminat recartarea pesterii.
  • 1990
iul. - F.Papiu, C.Voda (S.P.) în colaborare cu trei speologi de la clubul G.S.M.Fontaine Grenoble (Franta), au descoperit, dupa o escalada de 20 m, efectuata dupa cel de-al 3-lea semisifon, o succesiune de 3 sali (Salile Grenoble).
aug. - F.Papiu, V.Bocirnea impreuna cu speolegii de la G.S.M.Fontaine au descoperit Sala Terminus situata de-asupra Sifonului '88, fara sa depaseasca din pacate sifonul amonte.
  • 1991
aug. - F.Papiu, C.Voda (S.P.), în colaborare cu speologi francezi din Ruoelle au descoperit, urcand din activ dupa primul semisifon o succesiune de 4 sali, facand ulterior jonctiunea cu Salile Grenoble. A.Abrudan si V.Bocirnea au descoperit 2 sali situate foarte aproape de Sala Gigantilor.
nov. - J.C.London de la Clubul Continent 7 din Liege-Belgia, sustinut de F.Papiu si R.Schmelz, s-a scufundat în sifonul aval al activului, explorând si cartand 45 m.
  • 1992
mar. - O echipa de speologi belgieni de la clubul Continent 7, sustinuti de F.Papiu, V.Bocirnea si R.Schmelz au plonjat în Sifonul '88 (din amonte) parcurgând 30 m, în Sifonul Aval s-a explorat si cartat 60 m, iar in sifonul amonte din Pestera cu Apa din Valea Firei s-a cartat 90 m.
aug. - G. Fratila (S.P.) impreuna cu un speoleg de la G.S.M.Fontaine descopera Galeria GD.
  • 1993
feb. - V.Bocirnea, G.Fratila (S.P.) si T.Guerin (G.S.M.Fontaine) au recartat in totalitate Galeria Activului principal.
nov. - F.Papiu, B.Onac, R.Schmelz au cartat Salile "A", iar M.Ioana, G.Fratila (S.P.) si S.Dumitras (S.P.) au cartat Salile Charonte.
  • 1994
mai - F.Papiu, V.Bocirnea si S.Bobis au cartat Salile Grenoble.

  • 1995
aug. - F.Papiu împreuna cu 4 speologi elvetieni de la clubu S.G.H. Berna (Elvetia) au explorat o mica retea de galerii aflata la baza unui put de 50 m din Sala Charonte.
sept. - F.Papiu, C.Voda, S. Dragomir (S.P.), S. Cibu(S.P.) în colaborare cu 3 speologi francezi de la G.S.M.Fontaine au descoperit Sala Amfiteatru impreuna cu o serie de galerii situate în finalul amonte al activului.
  • 1996
oct. - O echipa de la clubul G.S.M.Fontaine, impreuna cu S. Dragomir (S.P.), descopera Sala Bingo escaladând o saritoare din Sala Finala.
  • 1999
sept. - F.Papiu, D.Sclifos si 2 speologi de la clubul K.H.F.M. München (Germania) au descoperit circa 300m de noi galerii, prin escalada unei saritori de 10m situata pe activul principal dupa cel de-al 3 semisifon.
oct. - N.Murse, G.Fratila (S.P.), împreuna cu 2 speologi francezi de la G.S.M. Fontaine, Grenoble au descoperit doua mici galerii fosile explorand din activul principal dupa al 9 semisifon.
oct. - F.Papiu, A.Popentiu si L.Pinca descopera în zona Salilor Charonte, 400m de galerii bogat concretionate.
  • 2001
aug. - In cursul unei tabere cu 42 participanti s-a inceput recartarea sistemului in sistem TopoRobot, s-a cotinuat explorarea sifonului 2 din P. cu Apa, s-au escaladat 5 hornuri situate pe Galeria activului principal, între Salile Grenoble si Sala Bivuacului, descoperind circa 200m de mici galerii (F.Papiu, T.Marin).
sept. - F.Papiu, C.Voda, G.Fratila, T.Guerin continua explorarile în Sala G.Halasi, descoperind câteva galerii fosile, situate la un nivel inferior salii, iar print-o escalada de circa 20m descopera un diverticul care mareste lungimea salii cu 50m, astfel dimensiunile devin: 490/103/35m.
  • 2002
iun. - G. Fratila, V. Neagomir termina escalada (50m) din peretele final din Sala Halasi, descoperin o galerie de mici dimensiuni.
  • 2006-2007
- Mai multe echipe de la C.S. Politehnica conduse de O. Pop descopera si carteaza noi sectoare pe Galeria Afluentului.
aug. - In taberele de vara se continua recartarea pesterii sub coordonarea lui Philipp Haueselmann
sep. - In pestera cu Apa de pe Valea Firei, g. Fratila escaladeaza un horn si descopera un sector de galerie de circa 150m.

Avenului din Poienita:
  • 1978
- O echipa condusa de L.Valenas (Z) descopera si carteaza avenul pana la cota de - 48 m.
  • 1984-1987
- Membrii Clubului Speologic "Politehnica" Cluj (S.P.) au efectuat mai multe ture de dezobstructie la cota - 48 m.
  • 1988
iul. - I.Barbu, R.Ghitulescu, A.Munteanu, O.Pop (toti S.P.) depasesc stramtoarea de la - 48 m si continua explorarea pana la cota - 250 m.
  • 1989
feb. - S-a cartat avenul pana la cota - 258 m de catre 2 echipe: C.Voda, G.Fratila, S.Patras, C.Babtan, L.Malan si F.Babtan(toti S.P.).
apr. - Echipa I.Pop, V.Bocirnea, I.Ciolomic si A.Abrudan (toti de la C.S.E.R.Cluj) au efectuat o incursiune în aven pentru a incerca jonctiunii celor doua cavitati, actiune terminata din pacate cu decesul lui I.Ciolomic.
iun. - Intr-o tura solitara de 52 h G.Fratila face jonctiunea cu Galeria Activului principal din Pestera Mare din Valea Firei si descopera Sala Bivuacului.
aug. - S-a instalat o tabara subterana în Sala Bivuacului si s-au continuat explorarile si cartarea fosilului în aval si amonte de jonctiune. Astfel echipa: A.Munteanu, O.Pop (S.P.) au descoperit salile aval de bivuac: Sala Pagodelor (50/40/20 m), Sala Helictitelor (75/50/22 m) iar in amonte: Sala Inalta (80/75/80 m), Sala Gigantilor (partial) si un sistem de galerii totalizand aprox. 3000 m lungime. Un nou bivuac de 6 zile, la care au participat G.Fratila, O.Pop, S.Patras si C.Baciu (toti de la S.P.), a dus la continuarea explorarii Salii Gigantilor (530/111/25 m), la descoperit Salii cu Ferestre (40/30/18 m), a Salii "89"si a inca 3000m de noi galerii.

Bibliografie
1.GHERGARI L., MARZA I., BODOLEA A., SCHIAU S., (1992): Observations cristallographiques et genetiques sur les megascalenoedres de calcite de la grotte de Valea Firei (Monts de Bihor, Roumamie). Karstologia nr.20, Cluj-Napoca.
2.
MANTEA GH., (1985): Geological studies in the upper basin of the Somesul Cald Valley and the Valea Seaca region (Bihor-Vladeasa Mountains).
3.
ONAC B.P., (1992): Mineralogy of the Apuseni Mountains Caves, Theoretical and Applied Karstology, nr.5, Inst. de Speologie "E. Racovita", Bucuresti.
4.
ONAC B.P., GHERGARI L., (1993): Moonmilk mineralogy in some Romanian and Norvegian caves, Cave Science vol. 20, 3, 107-111.
5.
ORASANU I., GASPAR E., POP I., TANASE T., (1991): Tracers experiments in the karst area of Bihor Mountains (Roumanie), Theoretical and Applied Karstology, nr.4, Inst. de Spelogie "E. Racovita", Bucuresti.
6.
.PAPIU F., (1988): Nota asupra Ponorului din Valea Ponorului, Buletin CSER Cluj-Pestera nr.2, Tipo Agronomia, Cluj-Napoca.
7.
POPA C., (1990): Studiu topoclimatic din Pestera Mare din Valea Firei.

© Copyright 2008. Gigi Fratila.

Site realizat cu sprijinul Outdoor 4 U